Sarkozy stă în calea aderării Turciei la UE
30 aprilie 2010 Paris, Franța — Întâlnirea avută de premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, cu președintele francez Nicolas Sarkozy la începutul acestei luni la Paris a adus un oarecare optimism – prudent totuși – că Franța și-ar putea reconsidera opoziția față de aderarea Turciei la UE.
- 12 decembrie 2015: Grupele turneului final de fotbal EURO 2016
- 1 decembrie 2015: UE vs. Axa Paris-Berlin-Moscova - o contradicție oportună?
- 19 noiembrie 2015: Atentatele de la Paris: Abdelhamid Abaaoud a fost identificat oficial
- 19 noiembrie 2015: Atentatul de la Paris: operațiune de RAID la Saint-Denis
- 14 noiembrie 2015: 13 noiembrie 2015: Atacuri teroriste-IS la Paris
- 25 noiembrie 2015: Avion militar rus doborât la frontiera turco-siriană
- 26 decembrie 2012: Candidatura Turciei la statutul de membru UE are oportunități și provocări în 2013
- 12 ianuarie 2012: Căsătorii forțate în Germania: Turcia, Serbia și Kosovo sunt în fruntea listei
- 3 martie 2011: Turcia este în doliu pentru Necmettin Erbakan
- 3 ianuarie 2011: Grecia examinează posibilitatea înăspririi măsurilor împotriva imigranților la granița cu Turcia
Erdogan s-a întâlnit cu Sarkozy în 8 aprilie. Puternica opoziție a președintelui francez a reprezentat un obstacol persistent pentru guvernul de la Ankara.
PIB-ul Turciei este al șaselea ca mărime din Europa, ridicându-se la 644,8 miliarde de euro pe an, iar creșterea acestuia în ultimii cincisprezece ani a fost de aproximativ 6,5%. Această cifră nu numai că depășește toate celelalte națiuni candidate, ci este și una care rămâne de neatins pentru multe dintre actualele state membre ale UE.
Turcia și partenerii europeni au jucat un rol major în gestionarea crizei nucleare iraniene și a situației securității din Afghanistan, precum și în consolidarea stabilității Irakului.
Cu toate acestea, rolul tot mai proeminent al țării nu a reușit să-i convingă pe sceptici. Sarkozy a argumentat că "Europa trebuie să rămână între anumite granițe" și că "nu toate țările au vocația de a deveni membre ale Europei".
Turcia nu-și are locul între aceste granițe, a insistat președintele francez.
Aceasta a fost poziția oficială a lui Sarkozy din 2007, de când a ajus la putere. Recenta vizită a lui Erdogan – care va fi urmată de vizita lui Sarkozy la Ankara – ar putea semnala însă o schimbare în favoarea Turciei.
"Rezultatul cel mai important al vizitei lui Erdogan este faptul că Sarkozy i-a acceptat invitația de [a vizita] Turcia la sfârșitul acestui an", a declarat dr. Cengiz Aktar de la Universitatea Bahcesehir din Istanbul pentru SETimes.
"De când a preluat președinția, Sarkozy și-a schimbat părerea despre aproape toate subiectele politice, exceptând Turcia", a spus Aktar. "Dar acesta se află recent sub presiunea tot mai mare a sectorului economic francez, care și-a pierdut aproape în întregime competitivitatea pe piața turcă în fața concurenților. Putem anticipa că și Sarkozy va căuta căi de a-și reconsidera opoziția puternică față de Turcia".
Erdogan a declarat că a discutat cu președintele francez despre toate aspectele relațiilor bilaterale, inclusiv despre relațiile economice și militare, precum și despre posibilitatea cooperării în probleme regionale și globale.
"Sper să-l găzduim pe domnul Sarkozy la sfârșitul acestui an în Turcia și să discutăm mai detaliat măsurile noastre pentru viitor", a afirmat Erdogan.
Turcia și Franța sunt aliați NATO și au puncte de vedere similare asupra multor probleme de politică externă. Cu toate acestea, ultimul demnitar francez care a vizitat Turcia este fostul președinte Francois Mitterrand, în 1992.
Predecesorul direct al lui Sarkozy, președintele Jacques Chirac, a fost privit drept un prieten al Turciei. Cu sprijinul lui Chirac, Turcia a început negocierile de aderare la UE în 2004.
Dar Sarkozy a contestat în mod deschis aderarea Turciei ca membru cu drepturi depline și a blocat deschiderea a cinci din cele 35 de capitole obligatorii ale tratativelor de aderare. Faptul că Ankara nu a putut obține un sprijin politic puternic din partea Franței în eforturile sale de a soluționa disputa din Cipru a reprezentat o altă sursă de divergențe.
Aktar afirmă că nu Franța este aceea care se opune aderării Turciei, ci "Franța lui Sarkozy".
"Sarkozy vizează doar obținerea sprijinului alegătorilor care se tem de Islam și crede că poate face acest lucru opunându-se Turciei", a spus Aktar. "Dacă Sarkozy pierde alegerile din 2012, Franța va avea o nouă politică față de Turcia – indiferent dacă președintele ales va fi de stânga sau de dreapta".
Articole pe aceeași temă Jurnal diplomatic: Balcanii vor înăspri controalele vamale 09/03/2010 Jurnal diplomatic: Erdogan și Sargsian s-au întâlnit la Washington 13/04/2010 Jurnal diplomatic: Irlanda va sprijini aderarea Macedoniei la UE 24/11/2009 Emisiunea de obligațiuni pe zece ani a Greciei este primul semnal de speranță fiscală 08/03/2010 Alte membre ale UE , precum Marea Britanie, Italia și o parte din țările din nordul Europei, sprijină cu tărie aderarea Turciei ca membru cu drepturi depline al UE, descriind importanța geostrategică a acesteia ca pe o punte către lumea musulmană.
Germania a oferit însă doar statutul de "parteneriat privilegiat" pentru Turcia, ceea ce nu conferă drepturi depline, fiind astfel inacceptabil pentru Ankara.
Unul dintre cei mai puternici susținători ai includerii Turciei în UE este Spania, actuala deținătoare a președinției rotative a Uniunii.
Diego Lopez Garrido, secretarul spaniol de stat pentru afaceri europene, a declarat recent că capitolele privind educația și siguranța alimentară din discuțiile de aderare cu Turcia vor fi probabil deschise până la sfârșitul anului.
Referințe
- A. Simsek, „Sarkozy stă în calea aderării Turciei la UE” — setimes.com, 20 aprilie 2010
Această pagină a fost arhivată și nu mai poate fi modificată. Dacă ați observat o greșeală, adăugați formatul {{știrearhivată}} în pagina de discuție împreună cu erorile și corecturile semnalate. În acest fel, un administrator va modifica și rectifica știrea. Vă informăm că nu vom accepta actualizarea sau alterarea unor știri, ci numai corectarea greșelilor de ortografie, gramaticale sau de așezare în pagină. Notă: unele surse sau legături externe menționate s-ar putea să nu mai fie disponibile din cauza vechimii lor. |